Cluj-Napoca, Bld. Eroilor, Nr. 10, et.1, ap.14
contact@psiholog-stelaneamt.ro
0740032422
Amneziile traumatice

Din punct de vedere al teoriei memoriei, pentru explicarea amneziilor traumatice trebuie să se ţină cont de faptul că encodarea amintirii traumatice este însoţită de procese fiziologice şi biochimice care se deosebesc esenţial de procesul obişnuit de memorie. Un rol deosebit îl joacă nivelul extrem de ridicat de activare a organismului, care exclude o acceptare “rece”, obiectivă a datelor situative şi care leagă engrama de starea de activare emoţională. La fenomenul de amintire specifică a stării (state dependent recall) o funcţie cheie pentru eliberarea conţinuturilor memoriei pare a fi preluată şi de activarea neuroendocrină deci, din punct de vedere psihologic vorbind, de starea de excitaţie afectivă.

În studiile psiho-biologice asuptra memoriei a fost propusă de aceea diferenţierea între un sistem mnezic “cald” şi unul “rece”; (Metcalfe şi Jacobs, 1996). În timp ce memoria “rece” obişnuită şi ordonată categorial, este localizată în regiunea hipocampică a sistemului limbic, structurile regiunii amigdaliene (nucleus amigdalae) exercită o funcţie de amplificare reglată de afecte: acestea evaluează impresiile şi le amplifică selectiv, pe criteriul relevanţei emoţionale. Aici este acordată o poziţie privilegiată factorilor situaţionali cu ameninţare vitală, potenţial traumatici, care sunt relevanţi şi din punctul de vedere al supravieţuirii biologice. Astfel regiunea hipocampică poate să fie atât de suprasolicitată în funcţia ei de control şi de prelucrare, încât nu mai pot să ia fiinţă imagini perceptive ordonate. Acum intervine cu precădere o imagine mnezică aspaţială şi atemporală “amigdaloidă” în locul unei memorii “reci”, cu consecinţa unei reprezentări disociate, acauzale, atemporale şi aspaţiale, aşa cum este cunoscută din flash-backurile şi alte fenomene intruzive din SBSP (Sindrom bazal de suprasarcina psihotraumatica) . Amintirea traumatică ia forma unei trăiri actuale, dat fiind că o localizare temporală în trecut nu este posibilă, probabil, chiar din motive de fiziologie cerebrală.

Într-un mediu sigur, suportiv, într-o sedinta de   psihoterapie sau în procesul natural de elaborare, nivelul extrem de ridicat de excitaţie este coborât treptat şi blocada informaţională se reduce corespunzător. Acum informaţia traumatică poate fi prelucrată în hipocamp, poate fi condusă mai departe în regiunile corticale şi legată de centrul vorbirii, ca urmare, amintirile până atunci fragmentare pot fi acum accesibile şi lingvistic, şi cognitiv; (G. Fischer; P. Riedesser, 1998).

Dizolvarea amneziilor în cazul victimelor accidentelor arată că aspectele vitale şi de importanţă personală ale evenimentului au fost amintite în detaliu atunci când se compară relatarea celui afectat cu a unui martor ocular. De ce lucrurile s-ar petrece fundamental altfel în cazul maltratării fizice şi în special sexuale? Ideea că amintirile postamnezice nu sunt valide în mod principal contrazice cunoaşterea noastră actuală. Dimpotrivă, în cazul unei învinuiri rezultate din amintirile recăpătate, care să aibă relevanţă în faţă legii, trebuie să fie elaborate cu grijă criteriile de credibilitate.

Bibliografie
Fischer, G., Riedesse, P.(1998): Lehrbuch der Psychotraumatologie. Aufl. München, Basel 1998 (UTB Wiss.). Tratat de Psihotraumatologie. Editura Trei pentru versiunea românească, 2001
Metcalfe, J., Jacobs, W. (1996): A “hot-system/coold system”view of memory under stress. PTSD research Quarterly 7, I-6

Psiholog / Psihoterapeut Cluj – Stela Neamt

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Phone: 0740032422
Blvd. Eroilor, Nr. 10
Romania, Cluj-Napoca