Cluj-Napoca, Bld. Eroilor, Nr. 10, et.1, ap.14
contact@psiholog-stelaneamt.ro
0740032422
Conceptul de Burnout

Abordarea problematicii cu privire la încărcătura (burden) caregiver-ului a stârnit în ultimii ani o preocupare tot mai mare în rândul cercetătorilor din psihologia sănătaţii clinice, iar sindromul de burnout care apare prezintă cauze multiple şi consecinţe negative semnificative. Burnout-ul a fost descris ca un sindrom de epuizare fizică, mentală şi emoţională rezultat din stresul implicării frecvente, profunde şi intensive în îngrijirea persoanelor de-a lungul unei perioade lungi (Maslach, 1982, apud Capezuti et al, 2007). Burnout-ul poate fi observat la indivizii care lucrează cu alţi oameni precum profesorii, ofiţerii de poliţie, lucrătorii sociali, lucrătorii din domeniul sănătăţii mentale, caregivers-ii individuali (Almberg, Grafstrom & Winbblad, 1997, apud Capezuti et al, 2007).

Barbier (2004) arată că anglo-saxonii au fost primi care au evocat „sindromul de burn out” (epuizare prin muncă), cu toate că canadienuii preferă să folosească termenul „burning” (a arde) cu scopul de a evidenţia aceste situaţii în care persoana este ca şi „consumată prin munca sa”. Mai specific, sindromul de burnout îi implică pe toţi aceia care au ales să-şi dedice viaţa celorlalţi.

Burnout-ul este un sindrom care cuprinde trei dimensiuni: epuizare emoţională, care se referă la sentimentul de supraextindere psihologică şi lipsa de resurse emoţionale şi fizice; depersonalizare, care este relaţionată cu răspunsuri comportamentale excesiv de detaşate faţă de persoana aflată în grijă; un sentiment redus de împlinire personală, care include sentimente de incompetenţă profesională. Se pare că burnout-ul, depresia şi anxietatea au anumite caracteristici commune. Totuşi, studiile empirice sugerează că burnout-ul şi depresia sunt entităţi nosologice separate cu trasee independente. Burnout-ul nu este inclus în secţiunea tulburărilor mintale şi comportamentale ale ICD-10, ci printre factorii care influenţează starea de sănătate şi contactul cu serviciile de sănătate.

Într-adevăr, sindromul burnout-ului necesită atenţie clinică deoarece poate semnala o scădere a nivelului de funcţionare personală. Burnout-ul este un proces în care apariţia uneia dintre dimensiuni, in special epuizarea emoţională, precipită apariţia celorlalte. Acest process necesită o atenţie specială deoarece epuizarea emoţională implică prezenţa simptomelor depresive şi persoanele cu forme severe de burnout prezintă frecvent tulburări depresive.

Impactul negativ al burnout-ului a fost bine documentat. Burnout-ul este asociat cu nivele scăzute ale energiei fizice, oboseală, distres personal, insomnie şi risc crescut pentru boli cardiovasculare. Burnout-ul a fost înţeles în mod tradiţional ca şi o consecinţă a lucrului cu oamenii, datorată relaţiei neechilibrate dintre îngrijitor şi persoana care este îngrijită. Ca şi rezultat, burnout-ul a fost studiat în multe ocupaţii care au de-a face cu îngrijirea bolnavilor.

Bibliografie
Barbier, D. (2004). The burnout syndrome of the caregiver, Presse Medicale, 33(6), 394-9.
Capezuti, E.A, Siegler, E.L., Mezei, M.D. (2007). The Encyclopedia of Elder Care- The Comprehensive Resource on Geriatric and Social Care- Second edition. Springer Publishing Company
Maslach, C. (2001). What have we learned about burnout and health? Psychology & Health, 16(5), 607-611.

Psihoterapeut / Psiholog Cluj – Stela Neamt

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Phone: 0740032422
Blvd. Eroilor, Nr. 10
Romania, Cluj-Napoca