Harta Psihologica a Iubirii

Copilaria, este definita de catre specialistii in psihologie, ca o perioada definitorie in care se culeg date relevante, care ulterior vor avea un ecou in viata de adult. Pe masura ce crestem, incepem sa construim, in inconstient o lista cu trasaturile pe care le vom cauta la un moment dat la partenerul/a de viata.

Marcel Zentner (2005), psiholog, numeste aceasta complicata harta psihologica Conceptul de Personalitate al Partenerului Ideal, iar Helen Fisher, expert in studiul naturii iubirii si a atractiei, ia dat numele de Harta Iubirii.

Harta Iubirii este unica in cazul fiecaruia dintre noi, explica Helen Fisher. Zestrea mamei, modul in care tatal foloseste cuvintele, modul in care parintii, fratii si alti apropiati isi exprima dragostea si isi gestioneaza veniturile, ceea ce prietenii din copilarie considerau a fi amuzant, lucrurile admirate de colegi, viziunea profesorilor asupra onoarei, dreptatii si bunatatii, valorile pretuite de comunitate, acestea si sute de alte forte si evenimente converg pentru a crea o constelatie unica de interese, valori, credinte si idiosincrasii comportamentale ale fiecarui individ. Apoi aceasta imensa harta subconstienta ne ghideaza in timp ce cunoastem potentiali parteneri pana in momentul in care ne gasim alesul.

Si din acest motiv e greu sa le facem cunostinta cu alti oameni prietenilor singuri, pentru ca nu le cunoastem hartile iubirii. Asa se explica si de ce anumite cupluri raman impreuna chiar si in conditiile in care nici unul dintre prietenii celor doi iubiti nu poate gasi vreo explicatie trainiciei legaturii respective, explica Helen Fisher (2009).
Psihologii ne-au oferit numeroase teorii referitoare la fortele primare care contribuie la dezvoltarea hartii noastre amoroase. Adeptii lui Freud sunt de parere ca femeile au tendinta de a se indragosti de barbati care seamama cu tatii lor, in timp ce barbatii prefera femeile care se aseamana cu mamele lor. Acestia cred ca incercam sa ne reunim cu prima noastra dragoste adevarata: parintele de sex opus. Alti specialisti in psihologie, sunt de parere ca ne alegem un partener/a care sa semene cu acela dintre parinti, cu care avem inca problem nerezolvate, un partener care sa fi suferit traume similare cu cele traite de noi in copilarie, un partener care ne va oferi timpul de atasament aratat de mama noastra in copilarie, fie ca e vorba despre siguranta, ambivalenta sau evitare, sau un partener care va reflecta valorile si interesele prietenilor nostri din copilarie.

Cu toate acestea, fiecare dintre noi suntem influentati de anumite experiente mai mult decat altii, experiente care alcatuiesc modelul unic al hartii amoroase personale. De-a lungul vietii si pe masura ce experimentam cateva dezastre romantice, ne reorganizam si ne aprofundam portretul partenerului ideal.

Este interesant faptul ca femeile au harti ale iubirii mai clare si mai precise decat barbatii. Si sunt mai capabile decat barbatii sa isi aleaga partenerul care se incadreaza in tiparul lor ideal. Aceasta calitate feminina are si rezultate positive. Oamenii sunt mai fericiti intr-o relatie de lunga durata atunci cand partenerii lor au mai multe trasaturi conforme cu idealul lor.

Totusi nici macar o buna harta a iubirii nu este la fel de eficienta precum iluziile noastre positive. Spun asta pentru ca fericirea pe care o gasim intr-o relatie depinde mai putin de cat se potriveste celalalt in harta noastra decat de masura in care consideram noi ca se integreaza respectivul. Fenomenul este rezumat in zicala “dragostea e oarba” si vine ca un rezultat al deceptiilor anterioare – o metoda de aparare care ne va mentine fericiti alaturi de un partener.

Bibliografie
Marcel Zentner (2005) “Ideal Mate Personality Concepts and Compatibility in Close Relationships: A longitudinal Analysis”
Dr. Helen Fisher (2009) Why Him? Why Her?: How to Find and Keep Lasting Love

Psiholog / Psihoterapeut Cluj – Stela Neamt